Ochi Uscat

Sindromul de ochi uscați, cunoscut în terminologia medicală ca keratoconjunctivita sicca sau xeroftalmia, este o afecțiune oftalmologică complexă care afectează milioane de persoane la nivel mondial. Potrivit celor mai recente studii epidemiologice, prevalența globală a sindromului de ochi uscați este estimată la 11,59%, fiind mai frecventă la femei (9,5%) comparativ cu bărbații (6,8%).

Această afecțiune rezultă din instabilitatea filmului lacrimal și se caracterizează prin incapacitatea ochilor de a menține o lubrificare și umiditate adecvată a suprafeței oculare. Lacrimile au o compoziție chimică complexă (aminoacizi, grăsimi, minerale, zaharuri) și sunt secretate în permanență la un nivel de bază sau în cantitate mai mare ca răspuns la factori iritanți.

În contextul actual, marchat de digitalizare și creșterea timpului petrecut în fața ecranelor, sindromul de ochi uscați a devenit o problemă de sănătate publică în continuă expansiune. Conservator, 10-20% din populația cu vârsta peste 40 de ani sunt în prezent estimați să sufere de boala ochilor uscați, iar aceasta este recunoscută ca fiind o problemă de sănătate publică în agravare.

Ce se întâmplă cu ochii noștri când apar simptomele?

Pentru a înțelege complexitatea sindromului de ochi uscați, este esențial să explorăm structura filmului lacrimal. Filmul lacrimal normal este format din trei straturi:

• Stratul extern uleios – aflat în contact cu aerul și produs de glandele Meibomius din pleoape
• Stratul mijlociu apos – secretat de glanda lacrimală
• Stratul intern mucos – care învelește globul ocular

Glandele Meibomius joacă un rol crucial în menținerea stabilității filmului lacrimal prin secretarea componentei lipidice. Când aceste glande nu funcționează corect, stratul uleios devine instabil și nu poate proteja stratul apos de evaporarea rapidă. Acest lucru înseamnă că glandele din pleoape care produc stratul exterior uleios al filmului lacrimal nu funcționează corect, ducând la evaporarea excesivă a lacrimilor.

Există două tipuri principale de sindrom de ochi uscați:

• Primul este sindromul evaporativ, care se instalează atunci când secreția lacrimală se evaporă prea repede, cea mai frecventă cauză fiind disfuncția glandelor meibomiene. 
• Al doilea este sindromul deficitului apos, caracterizat prin producția insuficientă de lacrimi de către glanda lacrimală principală. Multe persoane prezintă un deficit de secreție lacrimală apoasă și instabilitate a filmului lacrimal, ceea ce înseamnă că ochii nu produc suficiente lacrimi și că filmul lacrimal este instabil.

Pandemia COVID-19 a amplificat dramatic problema ochilor uscați. Sindromul de ochi uscați a fost în creștere încă de la începutul pandemiei, cu o tendință de creștere accentuată – prevalența variind de la 5-65% în studiile pre-COVID-19 la 80-94% în era COVID-19. Această creștere dramatică se datorează în principal creșterii timpului petrecut în fața ecranelor și stilului de viață sedentar.

Prevalența simptomelor a fost de 60,4% printre studenții din domeniul medical în timpul pandemiei. În Germania, 21,6% din populație raportează un scor pozitiv pentru screening-ul ochilor uscați. Pentru simptomele bolii, estimatul global a fost de 9,12%.

Conform Institutului Național pentru Siguranță și Sănătate Ocupațională din SUA, sindromul vederii la calculator afectează aproximativ 90% din persoanele care petrec trei ore sau mai mult pe zi la calculator. Aceasta face ca sindromul de ochi uscați să fie una dintre principalele cauze de vizită la medicul oftalmolog, mai ales în ultima perioadă.

Cauzele principale ale ochilor uscați

La bătrânețe, în mod fiziologic, ochii noștri nu mai produc la fel de multe lacrimi ca în tinerețe. În special după menopauză, datorită scăderii estrogenilor, scade și nivelul de hidratare al ochilor, ca și al pielii și a altor mucoase. Unele boli sunt însoțite de o reducere a secreției lacrimale: diabetul, unele boli tiroidiene, bolile autoimune cum ar fi lupusul și poliartrita reumatoidă.

Sindromul Sjögren este una dintre afecțiunile responsabile pentru apariția condiției de ochi uscați. Aceasta este o condiție autoimună care produce consecințe asupra glandelor lacrimale și a glandelor salivare. Senzația de ochi uscați este foarte comună în cazul pacienților care suferă de sindromul Sjögren, principala senzație fiind cea de nisip în ochi și o stare de disconfort la nivelul ochilor.

Cel mai frecvent sunt implicate medicamentele antidepresive, antialergice, anticonceptionalele orale. Mai ales dacă sunt utilizate pe termen lung, acestea pot să influențeze suprafața oculară, ducând la ochi uscați. Anumite medicamente precum diureticele, antihistaminicele, somniferele sau beta-blocantele pot contribui la apariția simptomelor.

Factorul cel mai important în zilele noastre este reprezentat de sindromul vederii la calculator. Reprezintă cea mai frecventă cauză pentru ochi uscați din zilele noastre și o regăsim în activități precum cititul, activitatea la calculator sau telefon, condusul mașinii. În astfel de situații, „uităm” să clipim la fel de des – scade frecvența clipitului la jumătate sau chiar o treime față de normal. Deși rata normală de clipire este în jur de 15-20 pe minut, rata de clipire este redusă semnificativ în timpul lucrului pe VDT (video display terminal).

Aerul condiționat, fie că este în camera de lucru sau în mașină, dacă este îndreptat spre ochi, va usca suprafața ochilor. Ventilatoarele sau vântul în exces au același rol negativ. Factorii precum umiditatea mai mică de 40% și temperatura ridicată pot crește evaporarea filmului lacrimal, producând hiperosmolaritate și disconfort ocular. Alte factori care pot produce simptome oftalmice la locul de muncă includ polenul, praful, aerosolii sau iritanții chimici.

Simptomele pe care le putem recunoaște

Vă puteți gândi că suferiți de ochi uscați dacă aveți unul sau mai multe dintre simptomele de mai jos:

• Simțiți înțepături sau senzație de arsură la nivelul ochilor
• Aveți dificultate la purtarea lentilelor de contact – nu le mai tolerați sau sunteți nevoiți să le scoateți după o perioadă scurtă de timp
• Nu mai tolerați lucrul îndelungat în fața calculatorului, cititul sau orice activitate care presupune o focalizare susținută a privirii

Pe măsură ce afecțiunea progresează, pot apărea simptome mai severe. Roșeața ochilor, însoțită de vedere neclară, determină uneori un fenomen de lăcrimare excesivă. Deși poate părea că totul va fi în regulă, lacrimile în exces nu duc și la lubrifierea necesară, pentru că în compoziția acestor lacrimi se regăsește predominant apă. Lentilele de contact nu mai pot fi purtate, pentru că sunt iritante sau chiar pot zgâria suprafața oculară deja sensibilă.

Simptomele pot include senzația de corp străin în ochi, durere, vedere încețoșată, sensibilitatea la lumină (fotofobie), și paradoxal, chiar lacrimarea excesivă. Uneori, paradoxal, ochii sunt umezi. Acest lucru se datorează faptului că uscarea suprafeței oculare suprastimulează producția componentei apoase a lacrimilor ca un mecanism de protecție.

Participanții care au avut screening pozitiv pentru sindromul de ochi uscați au raportat niveluri semnificativ mai ridicate de oboseală și valori mai scăzute în toate domeniile de calitate a vieții. Mare parte dintre simptomele descrise sunt cauzate de inflamația care apare mai devreme sau mai târziu în toate cazurile de sindrom de ochi uscat, determinând dureri oculare, fotofobie, eroziuni sau chiar ulcerații la nivelul corneei.

Cum se face diagnosticul

Diagnosticul sindromului de ochi uscați este relativ simplu și non-invaziv. Pentru diagnostic, ochii sunt examinați la biomicroscop, instrument care permite analizarea în detaliu a suprafeței oculare, a pleoapelor și glandei lacrimale, putând detecta modificări la nivelul acestora și putând evalua gradul de inflamație asociată ochiului uscat.

Există o modalitate simplă de a măsura producția de lacrimi prin testul Schirmer într-un cabinet oftalmologic. Medicul poate recomanda teste specifice prin care se măsoară cantitatea de lacrimi produsă de glanda lacrimală într-un interval de timp sau poate instila anumite substanțe colorante în scop diagnostic, pentru a evalua în mod obiectiv gradul de instabilitate a filmului lacrimal.

Metodele obiective includ:

• Măsurarea acuității vizuale
• TBUT – testul care măsoară timpul de rupere al filmului lacrimal
• Colorația cu fluoresceină a peliculei filmului lacrimal
• Măsurarea meniscului lacrimal la marginea pleoapei inferioare
• Termografia
• Măsurarea osmolarității lacrimale
• Rata de evaporare a lacrimilor

Metodele obiective  TBUT, meniscul lacrimal, examinarea cu fluoresceină, meibografia, pot fi realizate și automatizat cu ajutorul unor aparate dedicate.

De asemenea, se folosesc metode subiective care evaluează gravitatea bolii în funcție de frecvența și numărul simptomelor suferite și exprimate de pacient prin chestionare de evaluare precum OSDI – INDICELE DE BOALĂ A SUPRAFEȚEI OCULARE.

Medicul oftalmolog este cel care are la dispoziție aparatura necesară pentru diagnosticul acestei afecțiuni, deci conduita corectă a pacientului este prezentarea într-un cabinet oftalmologic, de urgență sau cu trimitere de la medicul de familie.

Opțiunile de tratament disponibile

Tratamentul sindromului de ochi uscat are ca obiective restabilirea structurii filmului lacrimal, ameliorarea simptomelor asociate acestuia și prevenirea complicațiilor. Pentru cei mai mulți dintre oamenii care suferă ocazional de simptome ușoare ale ochiului uscat, tratamentul implică utilizarea de picături care pot fi achiziționate fără prescripție medicală și alte mijloace de tratament care pot fi utilizate la domiciliu.

Gold standardul tratamentului de substituție lacrimală este folosirea acidului hialuronic care are proprietăți nu doar de lubrifiere a suprafeței oculare dar și de vindecare mai rapidă a leziunilor corneene și chiar anti-inflamatorii. Există pe piață forme de acid hialuronic cu lanț molecular mai scurt sau mai lung, precum și acid hialuronic cross-linkat care are compoziția mai stabilă și efect prelungit. Există și alte molecule de agenți hidratanți folosiți în lacrimile artificiale, combinate cu lipozomi pentru limitarea evaporarii crescute și cu alte extracte de plante cu efect antiiinflamator. In cazul în care simptomatologia durează de mai mult timp se recomanda lacrimi artificiale cu antiinflamatoare de tip steroidian. 

Pentru simptomele mai severe, medicul poate prescrie picături pentru ochi cu ciclosporină A topică care tratează inflamația localizată la nivelul glandelor lacrimale, astfel încât se restabilește producția normală de secreție lacrimală

Dacă sindromul de ochi uscat este sever, medicul poate recomanda picături de ser autolog lacrimi artificiale personalizate făcute din propriul ser al pacientului

Pentru situațiile în care problemele sunt cauzate de medicamente, se recomandă întreruperea acestora și înlocuirea lor cu unele cu efecte secundare mai reduse, atunci când e posibil.

Se pot insera dopuri de silicon, temporar sau permanent, la nivelul punctelor lacrimale, pentru a menține lacrimile să nu dreneze prea repede, sau se poate realiza cauterizarea punctului lacrimal (metodă ireversibilă). 

Utilizarea unei comprese calde sau a unei măști termice la nivelul ochilor timp de 10 minute poate ajuta la ameliorarea simptomelor și permite glandelor meibomiene să producă o cantitate mai mare de lipide.

În ultimii ani a fost introdusă în tratamentul blefaritei și a disfuncției glandelor meibomius lumina intens pulsată (IPL) care a redus simptomatologia de ochi uscat evaporativ și dependența de tratamente convenționale.

Prevenirea și managementul în era digitală

Pentru a preveni efectele sindromului vederii la calculator, se recomandă regula 20-20-20: la fiecare 20 de minute, priviți la un obiect situat la 20 de picioare distanță și clipiți  timp de 20 de secunde. Această pauză scurtă permite ochilor să se reseteze, reducând oboseala și prevenind disconfortul pe termen lung asociat cu expunerea prelungită la ecran.

Recomandările pentru ameliorarea sindromului de ochi uscați includ utilizarea ergonomică a dispozitivelor digitale. Timpul mediu zilnic de ecran ar trebui redus la o limită rezonabilă (≤ 4 ore zilnic). Practicile pentru dispozitivele digitale includ iluminarea ambientală corespunzătoare, poziționarea dispozitivului digital, ajustarea parametrilor imaginii (rezoluție, dimensiunea textului, contrast, luminozitate) și luarea de pauze frecvente.

Se recomandă să stați drept la un birou sau masă cu ecranele la aproximativ 50-70 de centimetri de ochi. Marginea de sus a ecranului ar trebui poziționată imediat sub nivelul ochilor, astfel încât centrul ecranului să fie cu 15-20° mai jos. Tehnici preventive și educația populației despre povara unui astfel de stil de viață și manipularea adecvată a diferitelor tipuri de gadgeturi trebuie abordate.

Factorii de risc care duc la sindromul vederii la calculator sunt reprezentați de rezoluția slabă a ecranului, luminozitatea inadecvată a ecranului, reflexiile și unghiul de vizualizare necorespunzător. Mai mult, dimensiunea mică a ecranului și fontului cresc oboseala și fatigabilitatea ochilor din cauza focusării necorespunzătoare a ochilor. Autorii studiului au concluzionat că cea mai mare severitate a fost asociată cu utilizarea necorespunzătoare a smartphone-urilor, în timp ce cea mai mică severitate a fost asociată cu computerele desktop.

Evitarea factorilor declanșatori de mediu este esențială. Aceștia includ tot ceea ce face ca simptomele să se declanșeze: fumul de țigară, aerul uscat, vântul și alergenii. Utilizarea unui umidificator în cazul în care aerul din încăperile frecventate este foarte uscat poate fi de mare ajutor.

O hidratare corespunzătoare poate fi de asemenea de ajutor. Deshidratarea ușoară, de multe ori, agravează simptomele de ochi uscat, mai ales pe vreme caldă, uscată și cu vânt, iar consumul de apă poate ameliora simptomatologia. Printre nutrienții importanți regăsim omega 3, vitamina A, vitamina E, pe care le găsim în peștele oceanic, nuci, morcovi, broccoli.

Dacă problema este de mediu, se recomandă purtarea ochelarilor de soare în aer liber pentru a reduce expunerea la soare, vânt și praf. În interior, un purificator de aer poate filtra praful și alte particule din aer, în timp ce un umidificator aduce un plus de umiditate aerului prea uscat.

Utilizarea dispozitivelor digitale de mai mult de 4 ore pe zi, erorile de refracție subiacente, sexul feminin și ochii uscați anteriori sunt cei mai semnificativi factori de risc care predispun la sindromul de ochi uscați. Există o nevoie urgentă ca profesioniștii în îngrijirea ochilor și specialiștii în sănătatea vederii să fie bine informați despre această afecțiune.

Evoluția pe termen lung a manifestărilor asociate sindromului de ochi uscat pot determina apariția complicațiilor precum infecțiile oculare cu diferite tipuri de germeni patogeni, leziuni ale suprafeței oculare care determină inflamație cronică, abraziune corneeană, ulcerații și pierderea vederii. Diminuarea calității vieții poate fi semnificativă – persoanele afectate de sindromul ochiului uscat pot întâmpina dificultăți în desfășurarea activităților zilnice de tipul cititului, scrisului sau șofatului în special pe timpul nopții.

Când să consultați medicul oftalmolog

Dacă recunoașteți unul sau mai multe dintre simptomele de mai sus, este recomandat să faceți un consult oftalmologic în urma căruia medicul va stabili diagnosticul și vă va recomanda tratamentul care vi se potrivește. La apariția unuia sau mai multor simptome, se recomandă un consult oftalmologic în care medicul specialist poate stabili prezența și tipul sindromului de ochi uscat, putând apoi să recomande un tratament adaptat fiecărei situații.

Este indicat să nu apelăm la tratamente și remedii naturiste, la exerciții pentru ochi a căror eficiență nu este demonstrată științific, ci să consultăm medicul oftalmolog care ne poate ajuta să reducem sau chiar să eliminăm disconfortul cauzat de ochiul uscat.

Odată instalată această afecțiune, ochii nu mai pot să își revină singuri și este nevoie de ajutor medical de specialitate. Diagnosticul trebuie stabilit de medic, iar tratamentul prescris este personalizat, în funcție de nevoile fiecărui pacient.

Sindromul de ochi uscat este o condiție foarte supărătoare, ce poate fi diagnosticată de medicul oftalmolog și tratată corespunzător în funcție de etiologie. Sindromul de ochi uscat este o condiție ce nu poate fi complet curabilă (în funcție de cauză), însă simptomele de însoțire precum uscăciunea, senzația de arsură pot fi gestionate eficient prin tratamentul adecvat.

Prin educația populației și implementarea măsurilor preventive adecvate, putem reduce semnificativ incidența și impactul acestei afecțiuni în societatea modernă. Abordarea multidisciplinară, care combină tratamentele medicamentoase cu modificările de stil de viață și utilizarea tehnologiilor avansate, reprezintă cheia succesului în managementul sindromului de ochi uscați.